- nutréţ
- s. n. (sil. -treţ), pl. nutréţuri
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
nutréţ
Look at other dictionaries:
nutreţ — NUTRÉŢ, nutreţuri, s.n. Nume dat plantelor recoltate care servesc ca hrană animalelor domestice erbivore; hrana animalelor erbivore constituită din aceste plante; furaj. ♦ p.gener. (pop.) Hrană pentru animale. – lat. nutricium. Trimis de… … Dicționar Român
furaj — FURÁJ, furaje, s.n. Produs de origine vegetală, animală sau minerală, folosit pentru hrana vitelor; nutreţ, masă verde. ♢ Furaje combinate – nutreţuri complexe obţinute pe cale industrială, prin amestecarea diferitelor leguminoase, concentrate,… … Dicționar Român
borceag — BORCEÁG, (1) s.m., (2) borceaguri, s.n. 1. s.m. Numele a două plante: a) măzăriche; b) plantă erbacee agăţătoare, cu florile de culoare albă gălbuie sau purpurie şi cu fructe în formă de păstăi păroase (Vicia pannonica). 2. s.n. Amestec de… … Dicționar Român
cositură — COSITÚRĂ, cosituri, s.f. 1. Câmp de pe care s a cosit iarba. 2. Cantitate de iarbă cosită; nutreţ. ♦ Recoltă de nutreţ. 3. Rană pe care şi o fac la picioare animalele sau oamenii în timpul mersului, ca urmare a poziţiei sau a conformaţiei… … Dicționar Român
pătuiac — PĂTUIÁC, pătuiace, s.n. Podea improvizată din scânduri, crengi etc., aşezată pe furci sau în copaci, pe care se clădeşte o claie de nutreţ (pentru a o feri de vite, de umezeală etc.); pătul1 (5). [var.: (reg.) pătuiág s.n.] – Pătui (reg. pătuţ… … Dicționar Român
tocător — TOCĂTÓR, OÁRE, tocători, oare, adj., s.n. I. adj. Care toacă, care mărunţeşte, care zdrobeşte ceva. II. s.n. 1. Cuţit mare sau maşină de tocat carne, nutreţ etc. 2. Placă de lemn, de material plastic etc. pe care se toacă zarzavaturi, carne etc.… … Dicționar Român
cafeluţă — CAFELÚŢĂ, cafeluţe, s.f. 1. (fam.) Diminutiv al lui cafea (2). 2. (La pl.) Numele a două varietăţi de plante erbacee din familia leguminoaselor: a) plantă cu tulpina cilindrică ramificată, cu flori albe sau albăstrii, cultivată pentru nutreţ… … Dicționar Român
cocean — COCEÁN, coceni, s.m. 1. Tulpina unor plante cultivate, mai ales a porumbului, folosită ca nutreţ. 2. Ştiulete de porumb desfăcut de boabe, folosit adesea drept combustibil. 3. Mijlocul (tare al) unor fructe sau legume; cotor. – Din bg. kočan, scr … Dicționar Român
coronişte — CORONÍŞTE, s.f. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu flori albe sau roşietice, folosită ca nutreţ (Coronilla varia). – Coroană + suf. işte. Trimis de IoanSoleriu, 27.03.2009. Sursa: DEX 98 CORONÍŞTE s. (bot.; Coronilla varia) (reg.)… … Dicționar Român
cosi — COSÍ, cosesc, vb. IV. 1. tranz. A tăia (cu coasa sau cu o maşină agricolă) plante de nutreţ, cereale etc. ♦ fig. a distruge, a nimici, a omorî. 2. refl. A lovi, în mers, un picior de celălalt. ♦ (Despre manşeta pantalonilor) A se roade. – Din sl … Dicționar Român
